El e cel care m`a invatat ce tarfa e viata

Aveam cativa ani si m'am indragostit de el orbeste.... Era matur, copt la minte. Eu nu eram decat un copil ce dadea piept cu lumea reala. Iar el m'am luat de mana si m'a invatat tot ceea ce stiu, mi'a format caracterul, mi'a culesc frunzele uscate si mi'a vorbit ani buni, in incercarea de a scoate ce e mai bun din mine.
Nu mi'a impus nimic, nu mi'a cerut nimic. Era acolo mereu, de fiecare data cand greseam, de fiecare data cand mai castigam un pariu cu viata, de fiecare data cand lumea apasa greu pe umerii mei, de fiecare data cand simteam nevoia sa urlu sau doar sa tac. Era acolo..... Lasandu'mi libertatea ce mi'a fost atat de draga mereu, lasand aripile'mi firave sa creasca si sa se intareasca, deschizandu'mi cel mai senin orizont. Era acolo cand mi'a fost cel mai frica de mine, s'a rugat la Dumnezeu pentru viata mea, mi'a fost alaturi in fiecare clipa. Si il iubesc!!! Doamne, cat de mult il iubesc si cat am gresit si cat de tare ma strangea in brate, incercand sa ma fereasca de toate rautatile lumii... Doar eu fugem in bataia vantului cu lacrimile in ochi, neintelegand, uneori, mai nimic.




Continui sa'i fiu alaturi si sa'l ajut, desi eu insami nu mai am forta. E singurul om care m'a inteles, singurul om care nu a incercat sa ma schimbe si m'a iubit asa cum sunt eu, cu bune si rele...
Pentru tine, bebe, si pentru toate clipele frumoase ce ne leaga, pentru ziua in care sper ca voi mai apuca sa'ti vorbesc si sa te strang in brate, pentru faptul ca esti cel mai minunat om pe care il cunosc, pentru sufletul tau si pentru femeia minunata in care m'ai transformat.
Te voi iubi mereu, chiar si dincolo de moarte, si tu stii asta!!!

Viciile si viata la limita...

Viciile reprezintă cel mai mare duşman al omenirii, reuşind să distrugă încetul cu încetul aproape orice persoană, orice suflet. Cu toate că sunt dăunătoare, viciile reprezintă criteriul ce ne desparte de roboţi, reuşind a ne forma un obicei clar din a încerca ceva nou şi a ne opri, sau din a ne distruge încet, încet. Toate atracţiile înşelătoare, toate viciile se pot transforma în o moarte sigură, sau în prieteni imaginari care reuşesc a-ţi satisface toate dorinţele, fără a-i plăti nimic în schimb.

Acest lucru este căutat de toţi, o bucurie, o stare de fericire pentru care sacrificiul este minim (pe moment) şi astfel majoritatea cad în aceste patimi. Odată pătruns în această lume, calea de scăpare o reprezintă doar voinţa şi setea de a reveni înapoi, la acea stare banală care totuşi este raiul atins de cei ce au reuşit a scăpa. Într-o astfel de lume percepţiile sunt diferite. Concepi noi fiinţe, noi iubiri, toate acestea fiind false şi creeate de ceea ce tu numeşti “sursa de fericire” sau “prietenul” care niciodată nu te va dezamăgi. (despre droguri)

Restul viciilor precum alcoolul, tutunul, jocurile de noroc nu afectează în aceeaşi măsură precum drogurile, însă reuşesc a-ţi distruge viaţa şi familia încet, încet, limitele fiind practic inexistente. A scăpa de aceste vicii este a te transpune în lumea reală din care tocmai ai plecat şi a redevini omul dinainte, un om simplu, însă atât de fericit.

Dorind a cunoaşte noi perspective asupra viciilor câteva persoane şi-au prezentat punctul lor de vedere cu privire la întrebarea : Ce crezi despre vicii şi cum crezi că influenţează viaţa omului ?

B. Roxana :

Viciile pot fi si distructive, dar pot fi si o pata de culoare, care sa infrumuseteze si innobileze un om, si sa-l faca… om. Ma simteam foarte cool, era ca un drog, doar faptul ca tineam tigara intre degete, imi dadea un alt statut in fata celorlalti, apoi mi-am dat seama ca e doar un teribilism si ca pot fi o doamna distinsa si fara tigara aia pe care brusc am perceput-o ca pe ceva imputit pt. ca asociam apoi mirosul tigarii cu o persoana, care imi facea sila.

Radu Roxana :

Fara vicii nu esti uman. Viciile nu afecteaza viata, deopotriva o pipereaza. Treaba asta cu viciile e inventie religioasa ,inventie cu tenta religioasa. Cum vrei tu sa ii spui. Doar o scuza pentru a palpa mai concret religia.

Cristian China-Birta :

Viciile sunt ca si “venenum” (actualul venin al nostru) din Roma antica. Adica in cantitate mica e medicament, dar in cantitate mare te ucide. A gusta cate putin dintr-un viciu nu e pacat, ci e cunoastere Pana la urma sigur ca, teoretic, bautura e un viciu, dar ce bine ne pica niste beri din cand in cand… Ca sa nu mai vorbim despre sex Si tot asa cu fiecare viciu. Ni se spune ca suntem pacatosi din nastere. Ce mai conteaza niste pacate mititele si care, culmea, au gust bun?

Dima Alex :

În cazul meu, ambii părinţi fiind fumători, pot spune ca nu ajută cu nimic fumatul, băutura şi niciun alt viciu. Fumatul, in comparaţie cu drogurile sau băutura este cel mai puţin dăunător, însă degeaba. Ţigările sunt bani arşi, cheltuiţi pe nimic bun ce nu numai că îţi goleşte buzunarul dar îţi afectează sănătatea şi îţi distuge plămânii. Fii cuminte, lasă prostiile. Nu te apuca de fumat!

S’M :

Considerand ca vicii fumatul si drogurile (ma refer doar la acestea), cred ca oamenii respectivi si-au pierdut orice urma de independenta, de libertate. Sunt fumatoare, prizoniera cotidiana a tigarilor. Mi-e teama sa incerc macar sa renunt la a fuma. Teama vine din sentimentul ca nu voi reusi, iar atunci imi voi da seama ca sunt anulata ca personalitate. Urasc faptul ca, desi nu imi place sa fumez, permanent ma gandesc la urmatoarea tigara

D.Ovidiu :

Daca un om afirma ca el nu are vicii, avem de-a face, fara dubii, cu o afirmatie falsa. Incepand cu “nevinovatul calculator” langa care petrecem sute de ore in fiecare an (fara rost uneori, doar de dragul tehnologiei) si terminand cu cele mai tari droguri, care ucid mii, viciile sunt prezente in viata fiecaruia. Ori, prin definitie, orice viciu are un impact negativ. Ceea ce, judecat prin prisma faptului ca fiecare isi doreste un trend ascendent in evolutie, nu impune o alta concluzie decat aceea ca trebuie sa luptam impotriva lor.

Neamţu :

M-am lasat, de curand, de fumat. Nu pentru ca s-au scumpit tigarile ci pentru ca, la un moment dat, am decis sa mai conduc si eu, in relatia asta, a noastra. Asa ca am terminat. Brusc. Sper sa tina, pentru ca nu e usor. Slava domnului, alt viciu nu mai am. Nu beau alcool, nu joc jocuri de noroc, nu ma (mai) droghez. Am vazut ca fumatorii sunt, usor-usor, exilati. Si nu vreau sa fiu scos in afara societatii, doar pentru ca fumez. Nu vreau sa depind de un gest. Nu vreau sa depind, punct.

Voi ce credeţi despre vicii ?

Vreau...

Vreau imperfectiunea. Vreau , ca atunci, cand "cantecul" se
va opri, sa dansez un "dans" pe care nu-l cunosc. Vreau sa te incrunti cand nu te bag in
seama. Vreau sa te fac sa plangi.Vreau sa te superi, sa ma certi si sa ma ierti. Vreau
sa spun prostii si sa ma saruti zambind.Vreau, ca atunci, cand nu ma mai
suporti si pleci , sa intorc capul dupa tine si sa tip in gandul meu sa te
intorci. Vreau sa-mi fie dor de mirosul pielii tale. Vreau sa ma necajesti, sa ma
tachinezi, sa te joci cu mine, vreau sa fim copii, vreau sa fim adulti. Sunt o rasfatata si nu trebuie sa imi lipseasca asta de la tine. Sunt un
amalgam de dorinte si cerinte. Vreau mult. Vreau...Tu? Si inca ceva. Cu foarte multi ani
in urma, cand eram intrebata ce vreau sa ma fac cand voi fi mare, eu raspundeam: vreau sa
fiu o printesa.


Asculta mai multe audio Muzica

O masca ce ascunde adevarul

Cu totii purtam o masca. Nu lasam niciodata sa se vada adevarata noastra fata.

Pentru ca ne e frica sa nu fim considerati ciudati. Sau pur si simplu pentru a ne integra intr-un grup superior, de frica sa nu parem inferior.. Si astfel nu vom fi apreciati niciodata pentru ceea ce suntem cu adevarat. Si nici nu vom avea prieteni adevarati, pentru ca ei vor aprecia ce noi nu avem, sau, invers, ceea ce avem de oferit nu va fi apreciat niciodata, si nu pentru ca nu e de apreciat, ci pentru ca nu aratam.

In aceasta categorie intra persoanele care vor sa para altceva decat sunt, cele care se lasa duse de “curent”.

Nu suntem altceva mai mult decat o masca ce ascunde adevarul

Pentru ce renuntam la zambete?

Observ oameni care prefera sa zambeasca, dar care nu simt asta cu adevarat. Par fericiti in tristetea lor mascata .Oriunde te uiti vezi doar oameni cu fruntea incretita, oameni care alearga in stanga si dreapta si am ajuns sa ma intreb pentru ce toate astea? De foarte multe ori, uităm că trebuie să zâmbim. De foarte multe ori, uităm că mâine s`ar putea să fie mai bine. De foarte multe ori, uităm că dacă nu s`a terminat nu ăla e finalul. Pentru ce renuntam la zambete? Toți avem zile bune, mai puțin bune, proaste, foarte proaste și lista poate continua. Dar din când în când ne mai gâdilă și o rază de soare și avem o zi un pic mai bună.

E langa tine mereu?

Cand nu mai ai nici o putere si te bazezi in totalitate pe cel de langa tine simti ce inseamna dependenta de iubire.
Dependenta de cel care te hraneste, te poarta pe brate, incearca sa iti aline durerile, sa te tina in brate cand dormi sau ori de cate ori ai nevoie, sa faca pentru tine toate lucrurile banale dar pe care tu nu mai esti in stare sa le faci.
Sa aiba cine sa te auda cand strigi "nu mai pot" si sa iti arate ca poti pentru ca e langa tine. Sa renunte la tot ce e important pentru el doar ca sa fie langa tine. Sa iti spuna ca esti frumoasa chiar daca tu nu te-ai mai uitat in oglinda de zile intregi, cand nu e langa tine sa iti fie totusi alaturi - sa raspunda la telefon chiar daca are o sedinta importanta, sau sa renunte la o delegatie pentru ca tu esti mai importanta si ai nevoie de el.

Fata fara nume

Hy!Astazi am hotarat sa fac cunoscuta legatura dintre mine si cea mai buna prietena.
Nu conteaza numele defapt nu are,aspectul fizic chiar nu cred ca te intereseaza desi in ziua de azi la asta se uita baietii.Conteaza ca e EA.Are multe probleme,e nebuna si nimeni nu o intelege,nici macar eu.Iubeste cu toata fiinta ei si este dezamagita,are incredere in prietenul ei care o face sa sufere.E independenta si face tot ce ii trece prin cap.Ii place sa piarda vremea pe blog citind povesti de dragoste.A avut multe prietene care au dezamagit`o.Iubiti decat unul[actualul].Cred ca un om deprimat nu prea stie ce-i in sufletul lui. Nu e stapan pe propria viata. In mintea si-n sufletul ei e vraiste.Nici macar nu mai stie cine e ea cu adevarat. Nu se mai regaseste. E pierduta si ii este teama.Se simte singura. Si nu bate campii. Chiar este singura, Nu poate sa-mi reproseze nici macar mie , desi uneori o face.
Si cum spuneam Iubeste cu toata fiinta ei.Poate ca-n acea banalitate s-a ascuns ceva frumos. Acea sclipire ce o au doar lucrurile simple, comune, de care te atasezi si nu poti sa te desprinzi. Niciodata n-am stiut sa-l descriu.Copilul asta ascunde acea frumusete, acea caldura si firesc, ce in putini gasesti.

Asculta mai multe audio Muzica