Aveam cativa ani si m'am indragostit de el orbeste.... Era matur, copt la minte. Eu nu eram decat un copil ce dadea piept cu lumea reala. Iar el m'am luat de mana si m'a invatat tot ceea ce stiu, mi'a format caracterul, mi'a culesc frunzele uscate si mi'a vorbit ani buni, in incercarea de a scoate ce e mai bun din mine.
Nu mi'a impus nimic, nu mi'a cerut nimic. Era acolo mereu, de fiecare data cand greseam, de fiecare data cand mai castigam un pariu cu viata, de fiecare data cand lumea apasa greu pe umerii mei, de fiecare data cand simteam nevoia sa urlu sau doar sa tac. Era acolo..... Lasandu'mi libertatea ce mi'a fost atat de draga mereu, lasand aripile'mi firave sa creasca si sa se intareasca, deschizandu'mi cel mai senin orizont. Era acolo cand mi'a fost cel mai frica de mine, s'a rugat la Dumnezeu pentru viata mea, mi'a fost alaturi in fiecare clipa. Si il iubesc!!! Doamne, cat de mult il iubesc si cat am gresit si cat de tare ma strangea in brate, incercand sa ma fereasca de toate rautatile lumii... Doar eu fugem in bataia vantului cu lacrimile in ochi, neintelegand, uneori, mai nimic.
Continui sa'i fiu alaturi si sa'l ajut, desi eu insami nu mai am forta. E singurul om care m'a inteles, singurul om care nu a incercat sa ma schimbe si m'a iubit asa cum sunt eu, cu bune si rele...
Pentru tine, bebe, si pentru toate clipele frumoase ce ne leaga, pentru ziua in care sper ca voi mai apuca sa'ti vorbesc si sa te strang in brate, pentru faptul ca esti cel mai minunat om pe care il cunosc, pentru sufletul tau si pentru femeia minunata in care m'ai transformat.
Te voi iubi mereu, chiar si dincolo de moarte, si tu stii asta!!!
Nu mai am cuvinte :(....te iubesc
RăspundețiȘtergere