Pana intr`o zi...in care iubirea le este pusa la incercare.Se intalnesc si se cearta.Nu au
niciun motiv dar stresul si grijile din ultima vreme isi pun amprenta.Ea nervoasa fuge din bra
tele iubitului.
Poate din cauza ploii,ori din neatentie traversand in graba strada o masina da peste ea.
In momentul urmator M o ia in brate,plange,tipa cat poate de tare "Te iubesc" si cere ajutor.
Intr`un sfarsit vine ambulanta.Fetei i se acorda primul ajutor,desi medicii nu mai au sperante
ca va supravietui.In ora urmatoare trece printr`o operatie destul de riscanta.
Doar de asta
mai depinde viata ei.Secundele trec foarte greu pentru El,de parca ar trece ani.Sta in fata
salii de operatie,ar vrea sa intre,dar stie ca nu are puterea sa o vada asa.
Trec ore,ore in care sentimentul de vinovatie il macina.Isi spune in gand:"De ce Doamne?De ce
ne`am certat?O iubesc si nu vreau sa o pierd.Mereu m`a sprijinit,a fost langa mine,a avut
incredere in visele mele.M`a ajutat cand mi`a fost greu,ma iubeste neconditionat,asa cum
nu o sa o faca nimeni niciodata.Doamne numai tu stii de cate ori am plans cand ne`am certat
sau i`am gresit.Nu o lua de langa mine.Am nevoie de ea aici pe pamant.Tu ai destui ingeri
langa tine".Timpul se scurge.Apare medicul.
M:Domnul doctor...Este bine?
D:Nu stiu ce sa spun.
M:Spuneti...Nu vreau sa o pierd.
D:Situatia ei este foarte critica,sanse sa supravietuiasca nu prea sunt
M:De ce Doamne:((?De ce te incapatanezi sa o iei de langa mine?Ia`ma pe mine,dar nu pe ea.
[M cade la pamant ca un soldat invins.Simte ca viata lui nu mai are rost.]
M:Pot sa o vad?
D:Da...dar nu poti sta mult.Hai cu mine!
M intra in sala de reanimare.O vede intinsa pe pat.Parca este o papusa.Parca nu are viata.
E prima data cand o vede in starea asta,dar mai ales trista.Isi aduce aminte de toate
momentele petrecute in doi.Chiar si de certurile lor.Isi aduce aminte: de rasul ei,de zilele
in care se sarutau ca doi nebuni,si adormeau imbratisati;de noptile in care ii spunea ca ii
este frig si se cuibarea in bratele lui.
Se uita la ea.Plange cat poate de tare.Nici el nu stiu unde incape atata iubire in inima lui.
Se apropie o i`a de mana si ii vine in minte o discutie ce au avut`o cu putin timp inainte
de tragedie...
"M:Ce ai sa faci daca eu mor?O sa te bucuri nu?
A:Voi muri si eu.Dar inainte am sa ii rog pe ai mei sa ne ingroape in acelasi sicriu.
M:Te iubesc!
A:Si eu..Dar tu ce vei face daca voi muri?
M:....
A:Nu vreau sa plangi...Vreau sa fii fericit.De acolo de unde voi fi,voi avea grija de tine.Nu
uita,daca tu esti fericit si eu sunt:*."
O pupa pe frunte,asa cum ii place ei si cum o facea de fiecare data cand se intalneau.
Ii spune ca o iubeste,sperand ca il va auzi.
Ceva neasteptat se intampla.
Fetei ii curg lacrimile,deschide ochii si ii cere sa o imbratiseze.Baiatului nu ii vine sa
creada.O saruta si ii spune ca niciodata nu se vor mai certa.Doctorilor nu le vine sa creada.
Si intradevar, e adevarat ce se spune:Dragostea face minuni!"
M:Stii,mi`a dat Doamne Doamne visul asta sa imi aduc aminte cat de importanta esti pentru mine.
in ultimul timp am cam uitat asta.Te iubesc!
A:Si eu te iubesc.A fost doar un vis.Sunt langa tine si nu voi pati nimic atat timp cat esti
langa mine si ma iubesti.
Da...:(Visu meu..:(....Ciudat...Nu???/...Te iubesc
RăspundețiȘtergere