My life

sâmbătă, 21 august 2010

Momentul plecarii


A sosit si ziua in care trebuie sa plec.
Firar.Plang?!
De ce?
De fericire8-|.
Era de asteptat ca o sa ma emotioneze toate lucrurile astea.Numai cat ma gandesc la momentul in care o sa ne revedem tip de fericire.Si totusi parca au trecut repede 2 luni.Mi`a fost dor de EL.De imbratisarile lui,de saruturile lui,de crizele de gelozie,de certurile care se terminau cu o impacare de fiecare data mai frumoasa.2000 de km.Plm`.sh uite ca distanta nu ne`a despartit.Fiecare secunda ce a trecut departe de el m`a facut sa`l iubesc si mai mult,sa ii ador orice imperfectiune,sa`mi fie dor sa ii simt respiratie,sa ii aud bataile inimii.Pur si simplu il iubesc.Nesuferitul meu.Hai pa ca mai am de facut bagaje:X..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu