Viata trece ca un tren in viteza,cu o multime de pasageri,care urca si coboara in diverse statii.Unii dispar pt totdeauna,altii schimba doar linia si numai la ocazii diferite mai raspund la telefon,trimit un mesaj.
In jurul nostru doar amintiri:in albume,pe peretii acoperiti de fotografii si aerul "poluat".
Ne urcam grabiti in tren fara sa privim in jur,fara sa acordam atentie celor ce ne cer ajutor.
Ei si?!
Cine stie,poate candva nici eu nu am sa fiu in stare sa ma misc si atunci cine o sa ma ajute sa inchei omeneste calatoria,sa cobor cu demnitate in ultima mea statie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu