Cat de mult se poate insela un baiat...

Jamie Sullivan,fiica excesiv de serioasa a unui preot baptist,nu este in niciun caz genul de fata care sa il atraga pe Landan Carter,un tip amator de distractie.Dar in momentul in care nu poate gasi o partenera potrivita pentru bal,o invita pe Jamie.La urma urmelor,nu este decat un bal.

"-Oamenii cred ca sunt ciudata,nu`i asa?a intrebat din nou.
Formam mici norisori din cauza frigului.
-Da,am spus in cele din urma.
Ma durea s`o spun.
-De ce?M`a privit aproape disperata.
M`am gandit.
-Oamenii au motive diferite,am raspuns vag,incercand din toate puterile sa nu continui.
-Dar de ce?E din cauza tatalui meu?Sau pentru ca incerc sa fiu draguta cu oamenii?
-Asa cred,a fost tot ce am putut spune.
Simteam ca`mi este putin greata.
Jamie parea descurajata.
-Si tu crezi ca sunt ciudata?
Felul in care a spus`o m`a durut mai mult decat credeam.Cand ne`am apropiat de casa ei m`am oprit si am imbratisat`o strans.Am sarutat`o si,cand ne`am despartit,s`a uitat in pamant.
I`am ridicat barbia,facand`o sa se uite din nou la mine.
-Esti minutata,Jamie.Esti frumoasa,esti buna,esti blanda...Esti tot ce as vrea eu sa fiu.Daca oamenii nu te plac,daca te considera ciudata,atunci e problema lor.
In lumina gri a iernii reci am vazut cum buza de jos incepe sa`i tremure.A mea facea la fel si mi`am dat seama ca inima incepuse sa`mi bata mai tare.
M`am uitat in ochii ei,zambind si avand sentimentul ca nu mai puteam sa tin cuvintele in mine.
-Te iubesc,Jamie,i`am spus.Esti cel mai bun lucrur care mi s`a intamplat.
Era prima data cand spuneam aceste cuvinte unei persoane din afara familiei.Cand imi imaginam ca as putea spune asta altcuiva,ma gandeam ca o sa fie greu,dar nu a fost asa.Nu fusesem niciodata mai sigur de ceva.
Cu toate acestea,imediat ce am rostit cuvintele,Jamie a lasat capul in jos si a inceput sa planga.Am imbratisat`o,intrebandu`ma ce nu era in regula.Era slaba si mi`am dat seama ca o cuprindeam cu totul.Slabise si mi`am adus aminte ca abia se atinsese de mancare mai devreme.A plans destul la mine in brate.Nu eram sigur daca simtea acelasi lucru.Chiar si asa,nu am regretat ca am spus acele cuvinte.Adevarul ramane adevar si promisesem ca nu o voi mai minti.
-Te rog sa nu mai spui asta,mi`a zis.Te rog...
-Dar te iubesc,i`am spus,gandindu`ma ca nu ma credea.
A inceput sa planga si mai tare.
-Imi pare rau,mi`a soptit printre gemete.Imi pare foarte rau.
Brusc mi s`a uscat gatul.
-De ce iti pare rau?am intrebat,disperat sa aflu ce o deranja.
A durat ceva timp pana s`a oprit din plans si in cele din urma a ridicat privirea spre mine.M`a sarutat usor,apoi m`a mangaiat pe obraz.
-Nu poti sa ma iubesti, London, a spus.Putem sa fim prieteni,sa ne vedem,dar nu poti sa ma iubesti.
-De ce nu?am strigat ragusit,fara sa inteleg nimic.
-Pentru ca,a spus incet,sunt foarte bolnava,London.
Ideea era atat de straina incat nu puteam sa inteleg ce incerca sa spuna.
-Si ce daca?O sa stai cateva zile...
A zambit trista si am stiut imediat ce incerca sa`mi spuna.S`a uitat numai in ochii mei cand a spus in fine cuvintele care mi`au impietrit sufletul.
-Sunt pe moarte, London."

La inceput o considera neatragatoare.O vedea ca pe o fata normala,slaba, cu parul blond ca mierea si ochii albastrii,cam...stearsa.Lui Jamie nu ii pasa de aparente.De cand o stia isi tinea parul prins intr`un coc strans,aproape ca o fata batrana,fara nicio urma de machiaj pe fata.
Dar cu timpul inevitabilul s`a produs.Petrecand aproape tot timpul cu ea,incetul cu incetul s`a indragostit.
Acel baiat care iubea petrecerile,bautura,acum citeste pasajele preferate de J. din biblie.