Ploua-n octombrie cu lacrimi de inger

Cad stropi mari din cerul ce plange,

Eu,ghemuita stau in bratele tale

Ascultam continutul unei piese banale.

Luna este martor al iubirii noastre

Reflectand raze spre florile albastre

Flori daruite de tine,cu o seara-nainte

Cand intre noi doi,nu mai era loc de cuvinte.

Iti simt si acum parfumul si respiratia calda

Cand noaptea in umbre misterioase ne scalda.

Si invaluiti,ne admiram,zambind printre lumini

Fericita ma pierd in albastrul ochilor tai senini.