Ce sunt lacrimile?E inca o intrebare care si`o pune cineva de exemplu,ca mine,poate pentru ca nu am ceva mai bun cu care sa`mi pierd timpul.Sunt doar niste picaturi de apa sarate care simbolizeaza tristetea sau bucuria?Ele ne curata sufletul plin de ura,indiferenta,nepasare?Reprezinta oare o modalitate de "eliberare"?Ne ajuta sa ne dam seama ce "simtim"?Dar ce inseamna "a simti"?Ce simte o persoana?De ce ajunge sa planga?Oricine plange,chiar si "barbatii".
Deci lacrimile sunt manifestari ale sufletului.
In fine,iar am inceput sa aberez:|m`am gandit la ceva si am scris cu totul altceva.
De ce unele persoane pun suflet in tot ce fac?De ce lor le pasa de persoanele pe care le iubesc?De ce sufera?De ce nu pot fi indiferente?Atatea de ce`uri:-j.Uneori ma urasc.Ar trebui sa fiu si eu indiferenta sa nu`mi pese de consecinte.Dar "Unde nu`i cap vai de picioare!",cam asa spunea cineva.
Daca va dau batai de cap nu mai cititi;)).Incep sa vorbesc despre mai multe lucruri deodata si nu le duc la capat.Asta sunt eu.
Cred ca este o energie care se numeste "Dragoste".Este prezenta la batrani dar si la tineri.O regasim la bolnavi dar si la cei sanatosi.Persoana cea mai grasa poate sa iubeasca si sa fie iubita.Dragostea nu este selectiva cum suntem noi;).Etichetam prea multe fenomene cu numele de "Dragoste" si din aceasta cauza suferim adesea din"dragoste"...Daca nu stim ce este dragostea,cum sa facem s`o recunoastem si sa o deosebim?Astfel,nu putem nici macar sa avem incredere in cineva care pretinde ca poate sau vrea sa ne`o ofere,pentru ca nu putem sti daca ceea ce ne ofera este sau nu dragoste.Te impiedici si dai cu capu-n bordura. Te doare, o sa-ti ramana semn dar trebuie sa te ridici, sa te uiti bine in jur si sa-ti alegi o noua cale. Daca n-am face greseli care ar mai fi farmecul vietii?Cand iti dai seama ca sentimentele sunt desarte nu poti da log off de la propiile emotii,in cazul asta de la suferinta.Nu poti sa alegi daca suferi sau nu,DAR poti sa alegi daca sa continui sa suferi sau sa mergi mai departe.Urcam si coboram zi de zi trepte,ne impiedicam ,ne tremura picioarele.In ciuda tuturor lucrurilor astea unii au puterea sa mearga mai departe unii nu .
Şi-am să evadez... îmi voi întinde aripile şi voi zbura drept... spre cele mai înalte orizonturi.
Mă voi aşeza pe o piatră la malul mării şi-am să dansez cu delfinii... am să mă bucur de parfumul mării şi-am să creionez ghearele ce zgârie ţărmul... am să cânt până îmi pierd vocea şi-am să fiu martora atâtor poveşti de dragoste, atâtor despărtţiri dulci şi atâtor fericiri.
Apoi am să zbor spre soare şi am să mă lovesc de nisipul fierbinte... pierzându-mi aripile... şi am să trăiesc cu adevărat... am să uit ceea ce mă întristează, am să îngrop părţi din prezentul trecut deja şi am să mă bucur de mine, de ele, de noi toate... şi-o să plutesc... de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu