Nu am ce face, sunt plictisit şi în viaţă nu am realizat multe e o marcă ce s-a ştampilat pe frunţile noastre şi oricât ne-am încrunta nu se duce. Această neputinţă de a nu vrea să faci ceva te-a îndoctrinat. Te închizi în tine şi aştepţi cât mai multe răsărituri de soare la televizor.
Tolstoi e acum un suport prea mare pentru măsuţa de cafea, pe care o bei împreună cu mai multe ţigări uitate în scrumiera minusculă. Datorită inactivităţii corporale, creierul te crede mort şi se autodistruge cât poate de repede. Este ajutat de berea la cutie, caldă evident, pe care tot o bei că are reclamă şi zi consacrată naţional. Ai ajuns un drogat, un dependent de vicii şi nici nu ştii de ce. Prietenii te-au uitat dar tu ai messenger şi hi5 şi sincer nu prea te mai interesează fetele de când s-a mărit viteza la net. Stai toată ziua în casă şi te-ai plictisit.
Lumea zice că e greu să te laşi de ceva, de un viciu, oricare ar fi el. Poate au dreptate. Viaţa e un drog şi nu pot renunţa la el. Îmi place să trăiesc, să trag pe nas aer curat şi să las să-mi curgă prin vene adrenalina, cu hormoni cu tot. Totuşi, să nu exagerăm, supradoza ucide toţi curioşii. Să fumăm din această ţigară numită viaţă puţin câte puţin, dar să nu o lăsăm neterminată.
şi stau cu ochii injectaţi de plăcere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu